O ANIVERSARE ŞI NIŞTE CARTOFI FĂRĂ GREŞELI MARI
Zilele acestei săptămīni au fost asemănătoare, aşa cum sīnt asemănătoare centralele termice dintre blocuri, pe care scrie Jos Iliescu.
M-am plimbat īndelung - opţiunea fără umbrelă, pentru că vīntul furtunos īncercase să mi-o dea peste cap de cīteva ori, iar un cīine mic chiar mi-a muşcat-o. De umbrelă zic.<
Am hotărīt să renunţ şi am renunţat, deşi, ştiam, consecinţele unei renunţări pot fi mult mai subtile decīt cele prevăzute.
Vremea cīinoasă mi-a mai răcorit fruntea, mi-a mai limpezit gīndurile, dar lupta cu factorii de stress din jurul meu tot am pierdut-o. Tristeţile lui Cohen īmi păreau bieţi mormoloci, pe līngă rechinul care se plimba prin mine, de data asta fără vreo legătură cu apropierea zilei mele de naştere.
Cīndva motiv de bucurie, alteori prilej de bilanţ şi melancolii, de data asta a fost primită cu aristocratică indiferenţă. Nu mi-a răspuns īn acelaşi fel.
Telefonul a sunat īncă de dimineaţă cu urări din oraşele ţării pe unde mai sīnt răspīndiţi prietenii mei, iar Iulia a venit īnainte de prīnz, cu crizanteme, cu bucuria aia unică şi specială pe chip (interfaţa, minunată la vedere, a sufletului ei luminos cu universul ăsta mohorīt căreia i-aş putea fi preşedinte, īn condiţii de democraţie şi alegeri libere), cu o maimuţă pe o felicitare, o maimuţă care semăna perfect cu aceea pe care o scosese la plimbare, pe străzile pietruite din oraşul vechi Sibiu, īntr-o zi de vară, un băiat blond şi arătīnd bine, īn felul acela ostentativ, care stīrneşte dorinţele fetelor şi strīmbăturile din nas ale tuturor celorlalţi oameni. Maimuţa fusese educată să tragă de partea superioară a oricărei rochii- tricou sau bluze- purtat de o feminină prezenţă, īn timp ce băiatul, cu ochii īn decolteul respectiv, īşi dojenea amical, partenera. Fetele nu se supărau, era o īntīlnire amuzantă, īn ziua aceea toridă- chiar şi la munte, aşa cum amuzant este, īmi scrisese Iulia, pe verso, degetul ăla care iese din ciorap, atunci cīnd lumea ţi se pare mai posomorītă sau mai sobră.

Era, īn micul pacheţel, şi o casetă audio, pregătită special pentru mine şi o provocare la karaoke, dar am intrat mai īntīi īn bucătăria călduroasă, să pregătim o supă şi peştele la cuptor.

Īn timp ce eu curăţam cartofi, Iulia a găsit de cuviinţă să īmi mai spună o dată bancul ei preferat, cel cu francezul care, aflat īntr-un restaurant din Anglia şi dorind o friptură īn sīnge, comandă I want a bloody steak, iar chelnerul īl īntreabă: How about some fuckin’ potatoes ?

Şi pentru că ea curăţa, īn acest timp, peştele, i-am reamintit cheful la care fuseseră serviţi peştişorii din acvariul gazdei, plecată, neinspirat, după ţigări. Reţeta: un peştişor viu, īntre două feliuţe de pīine.

- Cartofii ăia au greşeli? m-a īntrebat Iulia, cu seriozitate şi cīnd eu am rīs şi-a dat şi ea seama şi a rīs cu mine. Asta-i din pricină că toată dimineaţa am corectat cartea ta, a adăugat şi a īnceput din nou să rīdă.

Cartofii erau sănătoşi, fără greşeli majore, aşa că şi-au găsit locul īn oala cu supă şi imediat după ce peştele a aterizat īn cuptor, a īnceput concursul de karaoke, īn camera mea.

- Vrei să īncepi tu?, m-a īntrebat.

Am refuzat, din lipsă de curaj, aşa că a īnceput ea, cu Stand By Me - Ben E. King, unul din preferatele mele.

A urmat Love Is All Around- Troggs, iar debutul meu a fost timid. Prea timid. Nu m-am mişcat deloc. La So if you really love me, come on and let it show, m-am gīndit la Miruna şi m-am īncurcat, iar la I need someone beside me in everything I do, m-am oprit, ca-n faţa unei oglinzi ivite brusc.

După prima rundă, Iulia a avut un avans de nouă mii de puncte.

Şi trebuia să-mi īnchipui că urmează Mrs. Robinson- Paul Simon, unul dintre preferaţii ei. We’d like to help you learn to help youself, cīnta Iulia, iar gīndul meu plin de speranţe, dar neīncrezător- o combinaţie pe care o cunosc bine- se īndrepta spre Lucia, cea pe care īncă n-o cunosc, dar de a cărei competenţă īmi leg unele aşteptări.

Nu mi-am dat seama cīt de greu este să cīnţi Thank You- Dido, deşi I want to thank you for giving me the best day of my life īmi plăcuse īntotdeauna. Ca şi and then you call me and it’s not so bad.

După runda a doua, aveam un deficit de douăzeci şi trei de mii de puncte. Iulia rīdea, fericită, iar eu īncepeam să īntrezăresc un viitor īn care lumina era posibilă.

Daniel drinks his weight/Drinks like Richard Burton/Dance like John Travolta, now- era rīndul Iuliei şi acest now m-a zdrobit. Eu nici măcar nu ascultasem pīnă acum acest Getting away with it/All messed up/That’s the living- James, dar īnfrīngerea se profila, tot mai clară, aşa că am destupat sticla de vin bisericesc şi am turnat īn pahare. Nu prea-mi place să pierd.

- La mulţi ani!- a zis Iulia şi nu ştiu ce i se părea aşa de amuzant, poate tocmai faptul că ştia că nu-mi place să pierd sau gīndul la piesa următoare. Ea īnregistrase caseta, special pentru mine, ştia ce urmează.

- La mulţi ani!, am ciocnit şi am golit paharul.

A īnceput cīntecul cel nou şi am priceput imediat de ce se simţea atīt de bine Iulia. Spun doar: 99 Luftballoons- Nena. Īn nemţeşte. Era rīndul meu. Iulia īşi lovea genunchii cu palmele şi i se īnroşise faţa de-atīta rīs. Īncercările mele de a ţine pasul au fost zadarnice.

După īncă o rundă, īn care ea a cīntat din toată inima On an island in the sun/We’ll be playing and having fun (Weezer- Island In The Sun), iar eu am avut parte de All we want is some success/But the chance is never around (Morcheeba- Part Of The Process), īntre noi erau cincizeci şi cinci de mii de puncte.

Diferenţa a crescut la optzeci de mii, după ce Iulia: don’t worry, don’t hurry, take it easy (Laid Back- Sunshine Reggae), iar eu: I’ll be in butterfly mornings/Butterfly mornings/And wild flower afternoons (Hope Sandoval- Butterfly Mornings). Cred că nu mai e nevoie să explic de ce.

Ne-am oprit pentru a asculta īmpreună Tom Waits- Watch Her Disappear.

Concursul luase sfīrşit. Pierdusem clar, dar rechinul era acum departe de apele mele teritoriale, aşa că pot spune că, la fel de clar, cīştigasem.

Peste puţină vreme, la uşă au bătut primii invitaţi.

Am primit cadouri şi am primit cuvinte care exprimă gīnduri, care exprimă sentimente.

Un dar aparte a venit să deblocheze un impas.

Am chefuit, iar telefonul a mai sunat şi el, din cīnd īn cīnd, pīnă către miezul nopţii.

Cornel Mihai Ungureanu
09.12.2002, in revista "Mozaicul"